crăcuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRĂCÚȚĂ,crăcuțe, s. f. Diminutiv al lui cracă; crăculiță. – Cracă + suf. -uță.
crăcuță(Dicționaru limbii românești, 1939) crăcúță f., pl. e. Dim. d. cracă.
crăcuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crăcúță s. f., g.-d. art. crăcúței; pl. crăcúțe
crăcuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRĂCÚȚĂ,crăcuțe, s. f. Diminutiv al lui cracă; crăculiță. — Cracă + suf. -uță.