crânguleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRÂNGULÉȚ,crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. – Crâng + suf. -uleț.
crânguleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crânguléț s. n., pl. crânguléțe
crânguleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRÂNGULÉȚ,crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. — Crâng + suf. -uleț.