crângușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRÂNGUȘÓR,crângușoare, s. n. Crânguleț. – Crâng + suf. -ușor.
crângușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crângușór s. n., pl. crângușoáre
crângușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRÂNGUȘÓR,crângușoare, s. n. Crânguleț. — Crâng + suf. -ușor.