crâcni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÂCNÍ, crâcnésc, vb. IV.
Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [
Var.:
cârcní vb. IV] –
Cârc +
suf. -ni.crâcni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crâcní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. crâcnésc, imperf. 3
sg. crâcneá; conj. prez. 3
să crâcneáscăcrâcni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRÂCNÍ, crâcnésc, vb. IV.
Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [
Var.:
cârcní vb. IV] —
Cârc +
suf. -ni.