crâcneală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRÂCNEÁLĂ,crâcneli, s. f. Crâcnire. – Crâcni + suf. -eală.
crâcneală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crâcneálă s. f., g.-d. art. crâcnélii; pl. crâcnéli
crâcneală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRÂCNEÁLĂ,crâcneli, s. f. Crâcnire. — Crâcni + suf. -eală.