crâșmuliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRÂȘMULÍȚĂ,crâșmulițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui crâșmă; crâșmușoară, crâșmuță. – Crâșmă + suf. -uliță.
crâșmuliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crâșmulíță (reg.) s. f., g.-d. art. crâșmulíței; pl. crâșmulíțe
crâșmuliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRÂȘMULÍȚĂ,crâșmulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui crâșmă; crâșmușoară, crâșmuță. — Crâșmă + suf. -uliță.