crâșmuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRÂȘMÚȚĂ,crâșmuțe, s. f. (Reg.) Crâșmuliță. – Crâșmă + suf. -uță.
crâșmuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crâșmúță (reg.) s. f., g.-d. art. crâșmúței; pl. crâșmúțe
crâșmuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRÂȘMÚȚĂ,crâșmuțe, s. f. (Pop.) Crâșmuliță. — Crâșmă + suf. -uță.