cotonogi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTONOGÍ, cotonogésc, vb. IV.
1. Tranz. (
Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele.
2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din
cotonog.cotonogi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cotonogi, cotonogesc v. t. 1. a bate, a lovi
2. (d. fotbaliști) a practica un joc brutal
cotonogi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotonogí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cotonogésc, imperf. 3
sg. cotonogeá; conj. prez. 3
să cotonogeáscăcotonogì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotonogì v.
1. a zăcea de boală de picioare (despre vite);
2. a ologi în bătăi.
cotonogi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTONOGÍ, cotonogésc, vb. IV.
1. Tranz. (
Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele.
2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. — Din
cotonog.