cotonog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTONÓG, -OÁGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de picioare, șchiop;
p. ext. lipsit de o mână sau de un picior. – Din
ucr. kuternoha.cotonog (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cotonóg (cotonoágă), adj. –
1. Șchiop. –
2. Invalid.
Pol. kuternoga „șchiop”,
rut. kutornogyi „paralitic” (Cihac, II, 77; Löwe 81; DAR). –
Der. cotonoagă (
var. chitonog, chitonag),
s. f. (țăruș);
cotonogi, vb. (a rămîne șchiop; a contracta o boală de picioare; a da lovituri la picioare; a bate, a lovi);
cotonogeală, s. f. (bătaie, pedepsire; boală a oilor, ale căror copite se crapă ca urmare a umezelii).
cotonog (Dicționaru limbii românești, 1939)cotonóg, -oágă adj. (rudă cu pol.
kuternoga, șchĭop, olog. d.
noga, picĭor. Cp. și cu vsl.
konsŭ, kusŭ, cu coada retezată,
konsŭ, bucată. V.
chitonog, cotorog, cĭontonog, șofîrnog, nojiță, potnojă, conț, cîș). Cĭung orĭ olog (indiferent). N. pl.
Sud. Chitonoage, picĭoroange.
Iron. Cotoroage, cĭoante (picĭoare).
cotonog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cotonóg adj. m.,
s. m.,
pl. cotonógi; adj. f.,
s. f. cotonoágă, pl. cotonoágecotonog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotonog a. bolnav de picioare (despre câini și vite). [Cf. pol. KUTEKNOGA, șchiop, paralizat].
cotonog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTONÓG, -OÁGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de picioare, șchiop;
p. ext. lipsit de o mână sau de un picior. — Din
ucr. kuternoha.