coteică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTEÍCĂ, coteici, s. f. Cățea mică. –
Cotei +
suf. -că.coteică (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cotéică s.f. (reg.) amvon (la biserică).
coteĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)cotéĭcă f., pl.
ĭ (d.
cotei). Cățea maĭ mică.
Țipă coteĭca (saŭ
cățeaŭa)
de ger, e ger foarte aspru.
coteică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotéică (rar)
s. f.,
g.-d. art. cotéicii; pl. cotéicicoteică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTÉICĂ, coteici, s. f. (Rar) Cățea mică. —
Cotei +
suf. -că.