cotecior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COTECIÓR,cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț. – Coteț + suf. -ior.
cotecior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) coteciór (rar) s. n., pl. cotecioáre
cotecior(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COTECIÓR,cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț.— Coteț + suf. -ior.