cotangentă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTANGÉNTĂ, cotangente, s. f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu tangenta trigonometrică a unghiului complemantar. – Din
fr. contangente.cotangentă (Dicționar de neologisme, 1986)COTANGÉNTĂ s.f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu tangenta trigonometrică a unghiului complementar. [< fr.
cotangente].
cotangentă (Marele dicționar de neologisme, 2000)COTANGÉNTĂ s. f. funcție trigonometrică a unghiului complementar. (< fr.
cotangente)
cotangentă (Dicționaru limbii românești, 1939)*cotangéntă f., pl.
e (
co- și
tangentă).
Geom. Tangenta complementuluĭ unuĭ unghĭ.
cotangentă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cotangéntă s. f.,
g.-d. art. cotangéntei; pl. cotangénte; simb. cotgcotangentă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTANGÉNTĂ, cotangente, s. f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu tangenta unghiului complementar. — Din
fr. cotangente.