cosmocrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSMOCRAȚÍE s. f. (Rar) Monarhie universală, preconizată de antici. – Din
fr. cosmocratie.cosmocrație (Dicționar de neologisme, 1986)COSMOCRAȚÍE s.f. (
Rar) Monarhie universală (preconizată de antici). [Gen.
-iei. / < fr.
cosmocratie, cf. gr.
kosmos – univers,
kratos – putere].
cosmocrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)COSMOCRAȚÍE s. f. monarhie universală, preconizată de antici. (< fr.
cosmocratie)
cosmocrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosmocrațíe (-mo-cra-) (rar)
s. f.,
art. cosmocrațía, g.-d. cosmocrațíi, art. cosmocrațíeicosmocrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSMOCRAȚÍE s. f. (Rar) Monarhie universală, preconizată de antici. — Din
fr. cosmocratie.