cosmochimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. – Din
fr. cosmochimie.cosmochimie (Dicționar de neologisme, 1986)COSMOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. [Gen.
-iei. / < fr.
cosmochimie].
cosmochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COSMOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din univers. (< fr.
cosmochimie)
cosmochimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosmochimíe s. f.,
art. cosmochimía, g.-d. cosmochimíi, art. cosmochimíeicosmochimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. — Din
fr. cosmochimie.