cosițel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSIȚÉL, cosiței, s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu rădăcina fibroasă, cu frunze mici, lunguiețe și dințate și cu flori albe. (
Sium latifolium). –
Cosiță +
suf. -el.cosițel (Dicționaru limbii românești, 1939)cosițél m., pl.
eĭ (d.
cosiță). Bolonică, o plantă umbeliferă care crește pin [!] mlaștinĭ (
sium latifolium).
cosițel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosițél s. m.,
pl. cosițéi, art. cosițéiicosițel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cosițel m.
Bot. bolonică (ale cării foliole lanceolate sunt dințate pe margini ca ferestrăul).
cosițel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSIȚÉL, cosiței, s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu rădăcina fibroasă, cu frunze mici, lunguiețe și dințate și cu flori albe
(Sium latifolium). —
Cosiță +
suf. -el.