cosinus - explicat in DEX

cosinus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. – Din fr. cosinus.

cosinus (Dicționar de neologisme, 1986)
CÓSINUS s.f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. [< fr. cosinus].

cosinus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÓSINUS s. n. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar. (< fr. cosinus)

cosinus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cósinus s. n., pl. cósinusuri; abr. cos

cosinus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar; (într-un triunghi dreptunghic) raportul dintre cateta alăturată unghiului și ipotenuză. — Din fr. cosinus.