cosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSÍ, cosesc, vb. IV.
1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦
Fig. a distruge, a nimici, a omorî.
2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din
sl. kositi.cosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cosésc, imperf. 3
sg. coseá; conj. prez. 3
să coseáscăcosi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cosí v.
1. a tăia cu coasa:
grânele se cosesc către sfârșitul lui Iulie; 2. fig. a face să piară, a nimici:
cum vremea cu moartea cosește fără ’ncetare GR. AL.;
3. a-și jupui picioarele de umblet (despre cai).
cosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSÍ, cosesc, vb. IV.
1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦
Fig. A distruge, a nimici, a omorî.
2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. — Din
sl. kositi.