cosicioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COSICIOÁRĂ,cosicioare, s. f. Diminutiv al lui cosiță. – Cosiță + suf. -ioară.
cosicioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cosicioáră (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. cosicioárei; pl. cosicioáre
cosicioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COSICIOÁRĂ,cosicioare, s. f. Diminutiv al lui cosiță.— Cosiță + suf. -ioară.