cosecantă - explicat in DEX

cosecantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSECÁNTĂ, cosecante, s. f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar. – Din fr. cosécante.

cosecantă (Dicționar de neologisme, 1986)
COSECÁNTĂ s.f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar. [< fr. cosécante].

cosecantă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COSECÁNTĂ s. f. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu secanta unghiului complementar. (< fr. cosécante)

cosecantă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COSECÁNTĂ (‹ fr. {i}) s. f. Funcție trigonometrică ce asociază fiecărui unghi un anumit număr, egal cu secanta unghiului complementar și cu inversul numărului ce reprezintă sinusul acelui unghi; (în triunghiul dreptunghic) raportul dintre ipotenuză și cateta opusă unghiului.

cosecantă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cosecántă f., pl. e (co- și secantă). Geom. Secanta complementuluĭ unuĭ unghĭ.

cosecantă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cosecántă s. f., g.-d. art. cosecántei; pl. cosecánte; abr. cosec

cosecantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSECÁNTĂ, cosecante, s. f. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar; (în triunghiul dreptunghic) raportul dintre ipotenuză și cateta opusă unghiului. — Din fr. cosécante.