cosemnatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSEMNATÁR, -Ă, cosemnatari, -e, s. m. și
f. Persoană care cosemnează. –
Co- +
semnatar (după
fr. cosignataire).cosemnatar (Dicționar de neologisme, 1986)COSEMNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care a semnat alături de alții. [După fr.
cosignataire].
cosemnatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)COSEMNATÁR, -Ă s. m. f. cel care consemnează. (după fr.
consignataire)
cosemnatar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSEMNATÁR, -Ă, cosemnatari, -e, s. m. și
f. Persoană care cosemnează. —
Co- + semnatar (după
fr. cosignataire).