corăbioară - explicat in DEX

corăbioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORĂBIOÁRĂ, corăbioare s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-] – Corabie + suf. -ioară.

corăbioară (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
CORĂBIOARĂ, corăbioare, s.f. (În gastronomie) Piesă de patiserie din aluat fraged sau foitaj, în formă de corăbioară, utilizată ca suport pentru diferite umpluturi sărate (antreuri) sau dulci (desert); sin. barchetă.

corăbioară (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
corăbioară, corăbioare s. f. vin de Murtfatlar îmbuteliat la sticle de 1 litru.

corăbioară (Dicționaru limbii românești, 1939)
corăbioáră și -úță f., pl. e. Corabie mică.

corăbioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corăbioáră (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. corăbioárei; pl. corăbioáre

corăbioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corăbioară f. 1. corabie mică; 2. pl. zaharicale numite corabiele.

corăbioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORĂBIOÁRĂ, corăbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-] — Corabie + suf. -ioară.