corabie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÁBIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pânze, folosit (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊
Expr. (
Ir.)
A i se îneca (cuiva)
corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din
sl. korablĩ.corabie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)corabíe (-íi), s. f. –
1. Navă, vas. –
2. (
Arg.) Pantof, încălțăminte. –
Mr. cărave, megl. curabie. Sl. korablῑ (Miklosich,
Slaw. Elem., 26; Miklosich,
Lexicon, 303; Cihac, II, 73; Meyer 177; Conev 820, din
gr. ϰαράβι (
cf. carabă). Aparține aceleiași familii a
lat. carabus, de unde
sp. carabela (›
rom. caravelă, s. f., prin intermediul
fr. caravelle);
cf. bg.,
sb. korab, sb.,
cr.,
slov.
korablja, rus. korablĭ, alb. karáf, mag. kereb. –
Der. corăbier, s. m. (navigator, marinar);
corăbierie, s. f. (navigare);
corăbia (
var. corăbieri),
vb. (a naviga), cuvinte puțin folosite;
corăbiască (
var. corăbierească),
s. f. (dans tipic).
corabie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CORÁBIE (‹
sl.)
s. f. Navă cu pînze, folosită pentru transport și pentru acțiuni militare. Din
sec. 19 au început să fie înlocuite cu nave cu propulsie mecanică.
corabie (Dicționaru limbii românești, 1939)corábie f. (vsl.
korabĭ și
korablĭ, bg. sîrb.
korab, rus.
koráblĭ, d. vgr.
korábion, dim. d.
kárabos, crab și [pin [!] aluz. la găoace] corabie; mlat.
kárabus, un fel de luntre; ngr.
korávi; it.
caravella, fr.
caravelle, sp.
carabela, pg.
caravela. V.
crab). Vas de navigat, navă, bastiment (cu pînze).
Trist par´că ți s´ar fi înecat corăbiile, foarte trist.
Corabie cu abur, V.
vapor și
probelă. – Și
curabie (Cod. Vor.).
corabie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!corábie (-bi-e) s. f.,
art. corábia (-bi-a), g.-d. art. corábiei; pl. corắbii, art. corắbiile (-bi-i-)corabie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corabie f. bastiment de mare;
fam. i s’au înnecat corăbiile, e rău dispus. [Slav. KORABLĬ].
corabie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORÁBIE, corăbii, s. f. Navă cu pânze, folosită (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊
Expr. (
Ir.)
A i se îneca (cuiva)
corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. — Din
sl. korablĭ.