corăbierie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORĂBIERÍE s. f. (
Înv.)
1. Industria construcției de corăbii.
2. Navigație. [
Pr.:
-bi-e-] –
Corăbier +
suf. -ie.corăbierie (Dicționaru limbii românești, 1939)corăbieríe f.
Rar. Arta orĭ meseria de corăbier.
corăbierie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corăbieríe (
înv.)
(-bi-e-) s. f.,
art. corăbiería, g.-d. corăbieríi, art. corăbieríeicorăbierie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORĂBIERÍE s. f. (
Înv.)
1. Industria construcției de corăbii.
2. Navigație. [
Pr.:
-bi-e-] —
Corăbier +
suf. -ie-.