corăbier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORĂBIÉR, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii. [
Pr.:
-bi-er] –
Corabie +
suf. -ar.corăbier (Dicționaru limbii românești, 1939)corăbiér m. (d.
corabie). Marinar, navigator (pe fluviĭ saŭ pe mare).
corăbier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corăbiér (-bi-er) s. m.,
pl. corăbiéricorăbier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corăbier m.
1. om întrebuințat la cârma corăbiei, marinar;
2. stăpân de vas plutitor.
corăbier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORĂBIÉR, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii. [
Pr.:
-bi-er] —
Corabie +
suf. -ar.