corăbiele(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CORĂBIÉLE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).
corăbiele(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CORĂBIÉLE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). — Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).