corporatism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORPORATÍSM s. n. Doctrină social-politică și economică, apărută după primul război mondial, care preconiza înlocuirea sindicatelor muncitorești cu corporații, organizații profesionale din care să facă parte atât muncitorii, cât și patronii, precum și înlocuirea parlamentului cu o reprezentanță națională a corporațiilor. – Din
fr. corporatisme.corporatism (Dicționar de neologisme, 1986)CORPORATÍSM s.n. Curent de gândire și acțiune social-economică și politică, axat pe ideea corporației, ca principiu și unitate de bază a organizării și funcționării societății. [< fr.
corporatisme].
corporatism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORPORATÍSM s. n. doctrină social-economică și politică axată pe ideea corporației, ca principiu și unitate de bază a organizării și funcționării societății. (< fr.
corporatisme)
corporatism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corporatísm s. n.corporatism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORPORATÍSM s. n. Sistem economic în care statul limitează, orientează și controlează unitățile constitutive (corporațiile), în scopul eliminării concurenței și asigurării reușitei economice. — Din
fr. corporatisme.