corporalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORPORALITÁTE s. f. Însușirea de a fi corporal, de a avea un corp. – Din
fr. corporalité.corporalitate (Dicționar de neologisme, 1986)CORPORALITÁTE s.f. Însușirea de a fi corporal, de a avea un corp. [Cf. fr.
corporalité].
corporalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORPORALITÁTE s. f însușirea de a fi corporal, materialitate. (< fr.
corporalité)
corporalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corporalitáte s. f.,
g.-d. art. corporalitắțiicorporalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORPORALITÁTE s. f. Însușirea de a fi corporal, de a avea un corp. — Din
fr. corporalité.