corosiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COROSÍV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊
Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea.
Sublimat corosiv = clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant.
2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. – Din
fr. corrosif, lat. corrosivus.corosiv (Dicționar de neologisme, 1986)COROSÍV adj. 1. (
Despre substanțe) Care provoacă o coroziune. ◊
Agent corosiv = substanță care are o acțiune electrochimică asupra suprafeței corpurilor cu care intră în contact;
sublimat corosiv = biclorură de mercur folosită ca dezinfectant.
2. (
Fig.) Mușcător, usturător. [Var.
coroziv, -ă adj. / cf. fr.
corosif, lat.
corrosivus].
corosiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)COROSÍV adj. 1. (despre substanțe) care provoacă o coroziune. 2. (fig.) mușcător, usturător. (< fr.
corrosif, lat.
corrosivus)