coronar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORONÁR, -Ă, coronari, -e, adj. (Și substantivat,
f.) Vase sangvine, artere și vene în formă de coroană în jurul unui organ pe care îl irigă. – Din
fr. coronaire.coronar (Dicționar de neologisme, 1986)CORONÁR, -Ă adj. (
Anat.; despre vase sanguine) Care aparține inimii, care irigă inima, înconjurând-o ca o coroană. [Pl.
-ri, -re. / < fr.
coronaire < lat.
corona – coroană].
coronar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORONÁR1, -Ă adj. (despre vase sangvine) care înconjură, ca o coroană, un organ, pe care îl irigă. ♦ artere ĕ (și s. f.) = cele două artere care se desprind din artera aortă, vascularizând inima; marea venă ~ă = venă care drenează sângele venos al inimii. (< fr.
coronaire, lat.
coronarius)
coronar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORONÁR2, -Ă adj. pentru facerea unei coroane. ♦ (ant.) aur ~ = dar făcut de provinciali generalilor încoronați în triumf. (< lat.
coronarius)
coronar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!coronár (despre vase sangvine)
adj. m.;
f. coronáră, pl. coronárecoronar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORONÁR, -Ă, coronari, -e, adj. (Și substantivat,
f.) Vas sangvin, arteră sau venă în formă de coroană în jurul unui organ pe care îl irigă. — Din
fr. coronaire.