corolă - explicat in DEX

corolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORÓLĂ, corole, s. f. Totalitatea petalelor, de obicei frumos colorate, ale unei flori, constituind învelișul floral intern la majoritatea angiospermelor. – Din fr. corolle.

corolă (Dicționar de neologisme, 1986)
CORÓLĂ s.f. Înveliș interior al florii, format din ansamblul petalelor. [< fr. corolle, cf. lat. corolla – coroniță]

corolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORÓLĂ s. f. totalitatea petalelor unei flori. (< fr. corolle, lat. corolla)

corolă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*corólă f., pl. e (lat. corolla, dim. d. corona, coronă). Bot. Partea cea maĭ frumoasă a floriĭ, formată din petale. Anat. Partea care se vede din dinte, în opoz. cu rădăcina.

corolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corólă s. f., g.-d. art. corólei; pl. coróle

corolă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corolă f. Bot. partea floarei care înfășură staminele și pistilul.

corolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORÓLĂ, corole, s. f. Totalitatea petalelor, de obicei frumos colorate, ale unei flori, constituind învelișul floral intern la majoritatea angiospermelor. — Din fr. corolle.