coroietic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COROIÉTIC, -Ă,coroietici, -ce, adj. (Reg.) Coroiat. – Coroiat + suf. -ic.
coroietic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) coroiétic (reg.) adj. m., pl. coroiétici; f. coroiétică, pl. coroiétice
coroietic(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COROIÉTIC, -Ă, coroietici, -ce, adj. (Reg.) Coroiat. — Coroiat + suf. -ic.