corolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÓLĂ, corole, s. f. Totalitatea petalelor, de obicei frumos colorate, ale unei flori, constituind învelișul floral intern la majoritatea angiospermelor. – Din
fr. corolle.corolă (Dicționar de neologisme, 1986)CORÓLĂ s.f. Înveliș interior al florii, format din ansamblul petalelor. [< fr.
corolle, cf. lat.
corolla – coroniță]
corolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORÓLĂ s. f. totalitatea petalelor unei flori. (< fr.
corolle, lat.
corolla)
corolă (Dicționaru limbii românești, 1939)*corólă f., pl.
e (lat.
corolla, dim. d.
corona, coronă).
Bot. Partea cea maĭ frumoasă a floriĭ, formată din petale.
Anat. Partea care se vede din dinte, în opoz. cu rădăcina.
corolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corólă s. f.,
g.-d. art. corólei; pl. corólecorolă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corolă f.
Bot. partea floarei care înfășură staminele și pistilul.
corolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORÓLĂ, corole, s. f. Totalitatea petalelor, de obicei frumos colorate, ale unei flori, constituind învelișul floral intern la majoritatea angiospermelor. — Din
fr. corolle.