coroiaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COROIÁJ, coroiaje, s. n. Raportul dintre aria secțiunii inițiale a unui lingou sau a unui semifabricat supus laminării sau forjării și aria secțiunii finale a semifabricatului sau a piesei obținute. – Din
fr. corroyage.coroiaj (Dicționar de neologisme, 1986)COROIÁJ s.n. (
Tehn.) Prelucrare prin laminare sau forjare a unei bare metalice. [Pron.
-ro-iaj. / < fr.
corroyage].
coroiaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)COROIÁJ s. n. prelucrare prin laminare sau forjare a unei bare metalice. (< fr.
corroyage)
coroiaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coroiáj s. n.,
pl. coroiájecoroiaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COROIÁJ, coroiaje, s. n. Raportul dintre aria secțiunii inițiale a unui lingou sau a unui semifabricat supus laminării sau forjării și aria secțiunii finale a semifabricatului sau a piesei obținute. — Din
fr. corroyage.