coroia - explicat in DEX

coroia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COROIÁ, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului). [Pr.:-ro-ia] – Din coroiat (derivat regresiv).

coroia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!coroiá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se coroiáză; conj. prez. 3 să se coroiéze

coroia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COROIÁ, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului); a deveni coroiat. — Din coroiat (derivat regresiv).