coroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din
magh. karvaly.coroi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)coroí, pers. 3 sg.
córoie, vb. IV (reg.)
1. (despre mațe) a chiorăi, a ghiorăi.
2. (despre curci) a bolborosi, a grunguni.
coroi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)corói (corói), s. m. – Șoim (Falco nisus). –
Var. corui, curui. Mag. karoly (Miklosich,
Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 493; DAR; Gáldi,
Dict., 122). –
Der. coroiat (
var. Mold.,
coroietic),
adj. (încovoiat, acvilin);
coroia, vb. (a încovoia).
coroi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)coroi, coroi s. m. polițist.
coroĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)coróĭ m., pl. tot așa (ung.
karoly, karuly, karvoly, karvaly, ulĭ, d. vsl. bg. rus.
kraguĭ, cuv. general slavic luat d. turc. geagataic
karaghu, kyrghy, ulĭ, probabil înrudit cu rom.
caragață. Bern. 1, 570).
Est. Ulieș, un fel de ulĭ (
accipiter nisus), pe care Turciĭ, odinioară, îl învățaŭ să prindă păsărĭ. – Munt.
curuĭ, vechĭ coruĭ.coroi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corói s. m.,
pl. corói, art. coróiicoroi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. — Din
magh. karvaly.