cornișor - explicat in DEX

cornișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORNIȘÓR, cornișoare, s. n. (Bot.) 1. Brăduț (1). 2. Mică plantă erbacee de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze lanceolate, fin dințate și cu spice terminale (Lycopodium annotinum). – Corn¹ + suf. -ișor.

cornișor (Dicționaru limbii românești, 1939)
cornișór n., pl. oare. Corn mic. S. m. O plantă erbacee tîrîtoare (lycopódium annótinum). Pedicuță (lycopódium clavátum), aĭ căreĭ sporĭ se întrebuințează în med. supt [!] numele de praf de licopodiŭ (pop. prafu strigoilor) contra opăreliĭ de căldură. Brădișor (lycopodium selágo). O legumă care face niște fructe ca o ghindă, dar maĭ lungĭ și maĭ supțirĭ [!], și care se mănîncă murate (Suc.).

cornișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cornișór¹ (plantă, varietate de struguri) s. m., pl. cornișóri

cornișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cornișór² (corn, colț mic) s. n., pl. cornișoáre

cornișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cornișor m. Bot. brădișor (după dispozițiunea inflorescenței sale).

cornișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORNIȘÓR, cornișori, s. m. (Bot.) 1. Brăduț (1). 2. Mică plantă erbacee de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze lanceolate, fin dințate și cu spice terminale (Lycopodium annotinum). [Pl. și: (n.) cornișoare] — Corn¹ + suf. -ișor.