corneci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNÉCI, cornece, s. n. (
Reg.) Diminutiv al lui
corn1 (
I 1). –
Corn1 +
suf. -eci.corneci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cornéci1 (insectă, drac)
s. m.,
pl. cornécicorneci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cornéci2 (
reg.) (corn mic)
s. n.,
pl. cornécecorneci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORNÉCI, cornece, s. n. (
Reg.) Diminutiv al lui
corn1 (
I 1). —
Corn1 +
suf. -eci.cornecĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cornécĭ n., pl.
e (d.
corn).
Rar azĭ. Corn de ținut praf de pușcă la vînat.