corepetiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COREPETÍȚIE, corepetiții, s. f. Repetiție făcută cu corepetitorul. – Din
germ. Korrepetition.corepetiție (Dicționar de neologisme, 1986)COREPETÍȚIE s.f. Exersarea unui rol sau a unei partide de canto cu ajutorul corepetitorului. [Cf. germ.
Korrepetition].
corepetiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)COREPETÍȚIE s. f. exersare a unui rol, a unei partide de canto cu ajutorul corepetitorului. (< germ.
Korrepetition)
corepetiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COREPETÍȚIE, corepetiții, s. f. Repetiție făcută cu corepetitorul. — Din
germ. Korrepetition.