coreometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COREOMÉTRU, coreometre, s. n. Aparat care servește la măsurarea deschiderii pupilei. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. coréomètre.coreometru (Dicționar de neologisme, 1986)COREOMÉTRU s.n. Aparat care servește la măsurarea deschiderii pupilei. [Pron.
-re-o-. / < fr.
coréomètre, cf. gr.
kore – pupilă,
metron – măsură].
coreometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)COREOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea deschiderii pupilei. (< engl.
coreometer)
coreometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coreométru (-re-o-me-tru) s. n.,
art. coreométrul; pl. coreométrecoreometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COREOMÉTRU, coreometre, s. n. Aparat care servește la măsurarea deschiderii pupilei. [
Pr.:
-re-o-] — Din
fr. coréomètre.