copulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPULÁȚIE, copulații, s. f. 1. Unire a două celule de sex opus.
2. Actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine; coit. – Din
lat. copulatio, fr. copulation.copulație (Dicționar de neologisme, 1986)COPULÁȚIE s.f. (
Liv.) Împreunare, împerechere (la animale); împreunare sexuală; coit. [Gen.
-iei, var.
copulațiune s.f. / cf. fr.
copulation, lat.
copulatio – reunire].
copulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPULÁȚIE s. f. împerechere; act sexual; coit. (< fr.
copulation, lat.
copulatio)
copulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copuláție (-ți-e) s. f.,
art. copuláția (-ți-a), g.-d. art. copuláției; pl. copuláții, art. copuláțiile (-ți-i-)copulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPULÁȚIE, copulații, s. f. 1. Unire a două celule de sex opus.
2. Actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine; coit. —
Din lat. copulatio, fr. copulation.