coptură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPTÚRĂ, copturi, s. f. 1. Produs alimentar făcut din aluat și copt în cuptor sau în spuză;
p. ext. prăjitură de casă.
2. Puroi. ♦ Bubă coaptă; abces.
3. Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereții unei galerii de mină și care amenință să cadă. –
Copt2 +
suf. -ură sau
lat. coctura (refacut după
copt2).