coplanar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPLANÁR, -Ă, coplanari, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care se află în același plan. – Din
fr. coplanaire.coplanar (Dicționar de neologisme, 1986)COPLANÁR, -Ă adj. (
Mat.; despre puncte, drepte) Situat în același plan. [Cf. fr.
coplanaire].
coplanar (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPLANÁR, -Ă adj. (despre puncte, drepte, figuri geometrice) situat în același plan. (< fr.
coplanaire)
coplanar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coplanár (co-pla-) adj. m.,
pl. coplanári; f. coplanáră, pl. coplanárecoplanar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPLANÁR, -Ă, coplanari, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care se află în același plan. — Din
fr. coplanaire.