copleși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPLEȘÍ, copleșesc, vb. IV
Tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoționa peste măsură, a impresiona puternic. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate parțile; a cuprinde. – Probabil din
lat. complexire.