convorbì - explicat in DEX

convorbi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVORBÍ, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con¹- + vorbi (după germ. unterreden).

convorbi (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVORBÍ vb. IV. intr. A sta de vorbă, a vorbi, a discuta, a conversa. [< con- + vorbi, după germ. unterreden].

convorbi (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVORBÍ vb. intr. a sta de vorbă, a discuta, a conversa. (după germ. unterreden)

convorbi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
convorbí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convorbésc, imperf. 3 sg. convorbeá; conj. prez. 3 să convorbeáscă

convorbi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVORBÍ, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. — Con¹- + vorbi (după germ. unterreden).

convorbì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
convorbì v. a vorbi cu cineva, a se întreține.