convoca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVOCÁ, convoc, vb. I.
Tranz. a chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial). – Din
fr. convoquer, lat. convocare.convoca (Dicționar de neologisme, 1986)CONVOCÁ vb. I. tr. A chema, a aduna (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit etc. cu un anumit scop. [P.i.
convóc, 3,6
-voacă. / < fr.
convoquer, it., lat.
convocare].
convoca (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONVOCÁ vb. tr. a chema (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit. (< fr.
convoquer, lat.
convocare)
convoca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)convocá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
convoácă; conj. prez. 3
să convoáceconvocà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)convocà v. a da de știre sau a ordona să se adune.
convoca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVOCÁ, convóc, vb. I.
Tranz. A chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane etc., cu un anumit scop (oficial). — Din
fr. convoquer, lat. convocare.