convins (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVÍNS, -Ă, convinși, -se, adj. Care a dobândit o convingere, care are convingerea că...; încredințat; ferm, hotărât. –
V. convinge.convins (Dicționaru limbii românești, 1939)*convíns, -ă adj. Pătruns de o ideĭe:
conservator convins.convins (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)convins a. care crede în realitatea unui lucru.
convins (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVÍNS, -Ă, convinși, -se, adj. Care a dobândit o convingere, care are convingerea că...; încredințat; ferm, hotărât. —
V. convinge.