convocare - explicat in DEX

convocare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVOCÁRE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune. – V. convoca.

convocare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVOCÁRE s.f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei; convocațiune; (spec.) anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. [Pl. -cări. / < convoca].

convocare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVOCÁRE s. f. acțiunea de a convoca; convocațiune; anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. (< convoca)

convocare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
convocáre s. f., g.-d. art. convocắrii; pl. convocắri

convocare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVOCÁRE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune. V. convoca.