convocator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVOCATÓR, -OÁRE, convocatori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care convoacă.
2. (Ieșit din uz)
S. n. Listă cu cei convocați la o acțiune și semnăturile lor. –
Convoca +
suf. -tor.convocator (Dicționar de neologisme, 1986)CONVOCATÓR, -OÁRE adj. Care convoacă. //
s.n. Listă cu cei convocați (la o adunare). [Cf. it.
convocatore].
convocator (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONVOCATÓR, -OÁRE I.
adj. care convoacă. II. s.n. listă cu cei convocați la o adunare. (< fr.
convocateur)
convocator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVOCATÓR, -OÁRE, convocatori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care convoacă.
2. S. n. (Ieșit din uz) Listă cu persoane convocate la o acțiune și semnăturile lor. —
Convoca +
suf. -tor.