convingere - explicat in DEX

convingere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.

convingere (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVÍNGERE s.f. Acțiunea de a (se) convinge și rezultatul ei; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. [< convinge].

convingere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVÍNGERE s. f. acțiunea de a (se) convinge; convicțiune; ◊ părere fermă asupra unui lucru. (< convinge)

convingere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*convíngere f. Convicțiune, acțiunea de a convinge, de a te face să crezĭ ce cred eŭ. Credință sigură: convingere nestrămutată.

convingere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
convíngere s. f., g.-d. art. convíngerii; pl. convíngeri

convingere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
convingere f. 1. fapta de a convinge; 2. convicțiune.

convingere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = în mod ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. — V. convinge.