convingător - explicat in DEX

convingător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVINGĂTÓR, -OÁRE, convingători, -oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge. – Convinge + suf. -ător.

convingător (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVINGĂTÓR, -OÁRE adj. Care convinge, concludent. [< convinge + -(ă)tor].

convingător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVINGĂTÓR, -OÁRE adj. care convinge; edificator. (< convinge + -/ă/tor)

convingător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
convingătór adj. m., pl. convingătóri; f. sg. și pl. convingătoáre

convingător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
convingător a. propriu a convinge.

convingător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVINGĂTÓR, -OÁRE, convingători, -oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge; concludent. — Convinge + suf. -ător.